HAI LA PONOARELE!

Image

Podul lui Dumnezeu

Podul lui Dumnezeu reprezintă o adevărată emblemă a locurilor, fiind cel mai cunoscut monument natural din întregul ţinut. Se găsește chiar în centrul localităţii Ponoarele, la o distanță de doar 100 m de Conacu Boierului, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului.

Este unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa. Astfel de poduri naturale mai există în SUA şi în Franţa, dar cel din România este singurul circulat. Este un vestigiu al Peşterii Podului, izolat de intrarea actuală în grotă printr-o dolină – Crovul Peşterii – formată prin surparea unei porţiuni de 50 m din plafonul vechii galerii. Astfel, s-a format un uriaş arc de piatră numit de către localnici Podul Natural sau Podul lui Dumnezeu – deoarece în decursul anilor, câteva maşini rămase fără frâne, dar si un biciclist au căzut în gol de pe el, însă nimeni nu şi-a pierdut viaţa.

Podul se impune în peisaj datorită structurii sale masive, constituită din calcare stratificate în bancuri înguste de 1-2 m, precum şi prin dimensiunile sale: 30 m lungime, 13 m lăţime, 22 m înălţime şi 9 m grosime.

Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de unde se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremurilor. Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului, sau de pe drumul ce duce înspre Biserică, Podul se impune ca un arc uriaş, împietrit, peste care se admiră Dealul Peşterii şi seninul cerului. 
 

Câmpul cu Lapiezuri

Cunoscut în literatură sub numele de "Lapiezul de la Ponoarele", acesta este cel mai impresionant fenomen carstic de acest fel din România.

Câmpul de lapiezuri se află deasupra peşterii Ponoarele motiv pentru care o altă denumire pe care i-au dat-o localnicii este “Dealul Peşterii”.

Lapiezurile reprezintă forme carstice deosebite pe care apa le-a încrustat în calcare. Ele au forma unor canale, fiind adevărate riduri brăzdate de timp pe suprafeţele calcaroase.

Dealul Peşterii este format din două câmpuri distincte: Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei, numite astfel după cele două frumuseţi ale antichităţii.

Câmpul Cleopatrei se află chiar deasupra ieşirii din peşteră şi este cel mai frumos şi fascinant dintre toate.

La o distanţă de 200 m, spre Sud, se află Câmpul Afroditei, de dimensiuni mai mici şi cu canale mai adânci în care s-au instalat câteva forme de vegetaţie.

Aceste câmpuri constituie adevărate unicate la nivel european, formate sub altitudinea de 600 m.

Se poate ajunge pe jos de la Conacu Boierului în doar 15 minute, mergând spre Pod și apoi urcând dealul prin dreapta sau prin stânga peșterii.

Atunci când vremea este neprielnică, există și varianta de a ajunge cu mașina în doar 2 km. De la Conacu Boierului, o luați la dreapta pe drumul asfaltat care duce spre satul Cracu Muntelui. După ce treceți peste Podul lui Dumnezeu și urcați prin pădure, la capătul pantei, după prima casă pe partea stângă, se face un drum de țară care duce călătorul pe Dealul Peșterii spre a-i dezvălui o priveliște unică de 360 grade, peste Câmpul cu lapiezuri, Lacul Zăton, Podul lui Dumnezeu și Steiul Ponorii. Toate se pot vedea de aici.
 

Peştera Ponoarele

În imediata apropiere a Podului lui Dumnezeu se află Peştera de la Pod sau Peştera Ponoarele. Ea are o lungime de 734 m şi reprezintă un prim drenaj al apelor între Zăton şi subsolul ciuruit de galerii pe care este aşezată această localitate. Peştera este situată chiar sub dealul care-i poartă numele, reprezentând singura legătură între lacul Zătonul Mare şi lacul Zătonul Mic, realizată la nivel subteran.

Este o peşteră complexă, polietajată, cu două deschideri. Intrarea de la Podul Natural este o arcadă largă de 15 m şi înaltă de 3 m, deschizând accesul într-o galerie descendentă pe primii 30 de m.

În perioadele ploioase, mai ales primăvara, ea se transformă într-un mare lac ce nu poate fi străbătut decât cu barca pneumatică. Cu cât se coboară, cu atât peştera câştigă în înălţime. Podeaua este acoperită cu argilă moale. Coborârea este alunecoasă pentru că apa picură mereu din tavan.

Pe partea dreaptă se merge spre ieşirea dinspre lacul Zăton, iar pe stânga drumul merge spre Galeria Fosilă.

Lungimea totală a peșterii este de 734 m. Galeria Principală, galerie subfosilă, are dimensiuni mari, 10-12 m lăţime şi 5-8 m înălţime. După aproximativ 100 m galeria se ramifică spre dreapta către ieșirea dinspre Zăton, dar drumul este barat de prezența sorbului. Podeaua este acoperită cu argilă moale. 

Stalactitele, dar în special stalagmitele prezente în peștera Ponoare au forme ciudate, asemănătoare unor statui, reprezentând fie oameni, fie animale, fie flori, remarcându-se unele formațiuni ale căror culori alternează între alb – roșiatic – gălbui.

În peșteră se adăpostesc numeroși lilieci din speciile Myotis, Miniopterus și Rinolophus. În perioada aprilie-august, în peșteră se poate întâlni o colonie de naștere formată din cca. 3000 indivizi, iar în perioada octombrie-aprilie, o colonie de hibernare de cca. 1000 lilieci. Deoarece liliecii nu numai că nu sunt periculoși pentru oameni, dar au și un rol important în menținerea echilibrului ecologic, trebuie ocrotiți.

Bisericuţa de sub Stei

La doar 1 km de Conacu Boierului, la poalele Steiului Ponorii, călugărul Nicodim (ctitorul Mânăstirii Tismana), în sec. al XIV-lea, a vrut să înalţe o mânăstire. Singura dovadă a rămas bisericuţa din lemn de stejar în faţa căreia se mai văd şi acum câteva pietre acoperite de pământ care marcau crucile din cimitirul de altădată.

Cea mai veche icoană din biserică dar și din județul Mehedinți se află în pronaos şi reprezintă pe Sf. Ioan Botezătorul. Această icoana şi cele două motive: soarele şi luna de pe catapeteasmă întăresc ideea vechimii construcţiei. Este singura icoană din sec. XVIII care se mai păstrează în Mehedinţi. Altele s-au repictat, pierzându-şi astfel vechimea şi valoarea.

Biserica are aspectul unei căsuţe de lemn cu pridvor susţinut de patru stâlpi care s-au aplecat parcă sub povara vremii.     

Bisericuța  veche de peste 250 ani, se alătură monumentelor de cultură şi artă întâlnite în România. Denumirea oficială este Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Nicolae, dar datorita amplasării, cea mai folosita denumire este de Bisericuța de sub Stei.